"Decât să citești despre ceva, de zeci de ori, este mai bine să-l vezi o dată." - Lóránd Eötvös -
Despre noi
Istorie
Prezent
Momente
Atlas turistic
Atlas cultural
Descrieri ture
Programe
Membri
Albume foto
Galerie
Donație - 2%
Contact



Istorie "carpatină" din Banat


Antecedentele turismului organizat din Banat se întind până-n ultimele decenii ale secolului XIX. Atunci, în 1882 s-a înființat Asociația Carpatină a Regiunilor de Sud, cu sediul la Timișoara. Sub îndrumarea lui Petheö János, consilier regal, directorul Poștei și Telegrafului din județul Timiș, mișcarea prinde elan și se conturează structura sa organizatorică.
Din 1895 se pot surprinde pe meleagurile bănățene și sucursalele Societății Carpatine Ardelene (E.K.E.): Filiala "Czárán Gyula" din Arad, Filiala Dunării de Jos (Orșova), Filiala Banat (Timișoara), Filiala Bocșa Montană, Filiala Județului Hunedoara (Deva), Filiala din Caraș (Oravița), respectiv Filialele din Radna și Petroșani.

Din paginile enciclopediei Révai aflăm următoarele:
Asociația Carpatină a Regiunilor de Sud - are ca scop deschiderea potecilor din Carpați pentru turism. S-a înființat la Timișoara în 1892. Aria de desfășurare ale activităților: în județul Caraș-Severin. Are patru filiale: la Oravița, Caransebeș, Orșova și Anina. Are 20 de membrii fondatori și 351 de membrii ordinari. A construit o cabană pe muntele Țarcu. Pe valea Marilla a ridicat un foișor. A plasat mai multe plăci comemorative. Editează revista turistică Carpații Regiunilor de Sud și sub îngrijirea lui a apărut călăuza Regiunilor de Sud în anul 1894. Colecția sa de mai multe sute de cărți are ca plasament Biblioteca orașului Timișoara.

Interdicțiile din timpul primei conflagrații mondiale și nedumerirea de după război au zdruncinat mișcările turistice din Ardeal și Banat deopotrivă. Societățile Carpatine își pierd averile și majoritatea membrilor influenți. Pretențiile turistice din teritoriile bănățene aparținând României prind viață din nou abia după reînființarea Societății Carpatine Ardelene în anul 1929. În ritm alert, între anii 1930 și 1935 se înființează pe rând, se fortifică și își recâștigă încrederea de sine, organizațiile din Arad, Timișoara, Bocșa Montană și Oravița.

Prima excursie a Filialei din Timișoara al S.C.A., reînființată la data de 15.10.1934 a avut loc pe domeniile contelui Iuliu Ambrosy. Imaginea alăturată îi surprinde pe membrii asociației turistice în parcul castelului din Remetea Mare, pe malul Begăi.

Sus: marșul turistic al S.C.A. Timișoara
La dreapta: tusism la cetate din anii '30


Spre mijlocul anilor treizeci, una din filialele cele mai active a fost cea din Bocșa Montană. Prin 1935 cutreierau potecile din sudul Banatului 54 de membrii înregistrați, iar în 1936 organizația avea deja 68 de membrii.

Seriozitatea și complexitatea activității desfășurate în cadrul organizației o demonstrează și fotografia alăturată, prin care s-au imortalizat participanții cursului medical de prim ajutor, în ziua absolvirii.

Principalul organizator, sufletul și cel mai important finanțator al Societății Carpatine din Oravița - în perioada deloc pașnică dintre cele două războaie mondiale - a fost Molnár Kornél Árpád. Pe lângă activitatea de edificator al unei comunități turistice a avut și o foarte bogată activitate în domeniul speologiei. Drept recunoștiință, în 1985 a fost distins la Budapesta cu o placheta comemorativă.
Nici persecuțiile la adresa lui, nici interzicerea activității Societății Carpatine de către autoritățile comuniste, nu l-au putut îndepărta de turism și speologie. Până la sfârșitul vieții sale a rămas un montanard convins. Exemplul său a menținut generații întregi pe potecile turistice.
Cocheta cabană din valea Poneasca a fost de-a lungul deceniilor un adăpost preferat al turiștilor din Oravița și de pe meleagurile bănățene. După naționalizare a fost împins mai întâi spre pierire din neglijență, apoi odată cu începerea construcției nesăbuite a hidrocentralei a fost distrus premeditat și fără milă. Din nefericire, arhivele din Bozovici s-au distrus într-un incediu încă din timpul războiului. Astăzi nu putem decât să ne amintim cu nostalgie de ea.

După desființarea Societății Carpatine Ardelene în 1946, membrii acestuia s-au risipit pe toate meleagurile, foarte mulți au renunțat definitiv la îndeletnicirile turistice. Majoritatea însă și-au continuat peregrinările pe potecile Carpaților. Singuri, dacă nu se putea altfel, cu familia sau cu niște prieteni, în cadrul unor organizații din întreprinderi, școli sau coordonate de sindicate.
Nouă, ne-au rămas fotografiile, paginile scrise și memoria. Și ne-a rămas datoria de onoare a reînființării, ca o pretenție moștenită din generație în generație.